Romanian Times | Aprilie 2026

Cultură 9 Moartea și hazul ei de Andrei PLEȘU ROMANIANTIMES Sfintele Paști îmbină Patimile cu lumina Învierii, durerea cu bucuria, suferința cu speranța. Acum mulți ani (vreo 12), am realizat și o echivalență mai riscantă: dramatismul și comedia! Nu e vorba de doctrina evanghelică, ci de o antologie istorică de vorbe și întîmplări care adaugă morții și o laică notă de subsol cu efecte minor consolatoare... Iată ce-am scris atunci. Una din vorbele preferate ale lui Mircea Dinescu, o vorbă care, de altfel, m-a scos din minți în cîteva rînduri, este: „Să nu ne patetizăm!”. Amestec de relativism autohton, împăciuitorism tandru, umor strămoșesc și iresponsabilitate bonomă, vorba lui Mircea are, totuși, metafizica ei. Ea avertizează asupra pericolului de a lua lucrurile prea în serios. Mai ales lucrurile foarte serioase. Grave. Patetice. Lucrurile, mă-nțelegi, cu care nu se glumește. Ca, de exemplu, moartea. Glugă neagră, coasă ascuțită, suferință, lacrimi, drum fără întoarcere, trecere în neant – cam astea sînt atributele și conotațiile obștescului sfîrșit. Ce e de rîs? Ei bine, oricît ar părea de ciudat, perimetrul morții lasă destule portițe de scăpare pentru buna dispoziție. O bună dispoziție cinică uneori, dar nu neapărat blasfematoare sau nesimțitoare. Umorul negru, hazul de necaz sînt forme legitime de apărare împotriva incomprehensibilului, a ireparabilului, a inevitabilului. Omenescul își face sieși onoarea de a nu se lăsa demolat cu una, cu două. Rezistă, contrează, opune fatalității deriziunea. Nu e nevoie, întotdeauna, de mari finețuri speculative ca să dezamorsezi teroarea sfîrșitului. Echivalențe „folclorice” ale verbului „a muri” reușesc, cu mijloace foarte simple, această performanță. „A da ortul popii” – iată o formulă care transformă tranzitul într-o măruntă birocrație vamală. Accidentul mai curînd rizibil e semnalat prin expresia „a lovi găleata” sau „a da colțul”. Francezii preferă „a-ți sparge pipa”, iar în ceea ce unora li se pare „sumbra” Germanie, proliferarea unei terminologii mai curînd comice, cînd se încearcă atenuarea dramatismului funerar, e spectaculoasă. „Amuri” se poate „traduce” prin: „a-ți pune costumul de lemn”, „a închide umbrela”, „a sări în ladă”, „a renunța la lingură”, „a scăpa de impozite”, „a coborî un etaj”, „a pune ochii pe zero”, „a vedea ridichile dinspre rădăcină” etc. Dar rîsul nu e numai un „comentariu”, cu efect compensator, al morții. Poate fi cauza ei. „Amuri de rîs” a fost, uneori, mai mult decît o metaforă. Pietro Aretino, notoriul scriitor italian din secolul al XVI-lea, a rîs, la o petrecere, cu atîta poftă (după ce a auzit o povestioară deocheată), încît, lăsîndu-se pe spate, s-a răsturnat cu scaunul, s-a lovit la cap și a murit pe loc. În culmea bucuriei a sfîrșit și Sofocle. Aștepta rezultatul unui concurs de poezie și, aflînd că a cîștigat, „a lovit găleata” euforic. Umorul e, adesea, „ultimul” cuvînt al muribundului. Medicului care îl încuraja recitînd o amplă listă de simptome favorabile, Alexandre Pope îi spuse, cu suflarea de pe urmă: „Așadar, mor de prea multe simptome bune! Mor vindecat”. În cheie englezească, a răspuns și Palmerstone mai puțin optimistului săumedic: „Sămor? Dar, doctore, e ultimul lucru pe care am de gînd să-l fac!”. Nu întotdeauna umorul e voluntar. Numa Pompilius a cerut să nu se arunce vin peste cenușa trupului său, așa cum o cerea ritualul. Se temea să nu ajungă beat în Cîmpiile Elizee. Exemple amuzante Sursa: Dilema - 16.04.2026 China a confirmat accesul României pe piața sa de lactate, o piață de 70 miliarde dolari, potrivit Bloomberg și Reuters, care citează un comunicat al administrației generale a vămilor de la Beijing. Decizia permite producătorilor români eligibili să exporte o gamă largă de produse din lapte – inclusiv brânzeturi, lapte praf, produse din zer și formule pentru sugari – obținute din lapte de vacă, oaie sau capră, cu condiția să respecte standardele de siguranță alimentară din China, potrivit comunicatului. Potrivit Bloomberg, autoritatea vamală chineză a anunțat că măsura a intrat în vigoare din 16 aprilie. România și China au semnat înmartie, la Beijing, un protocol sanitar-veterinar Reuters notează însă că accesul efectiv la această piață depinde de îndeplinirea unor condiții stricte: unitățile de procesare trebuie aprobate de autoritățile române și înregistrate în China, iar materia primă trebuie să provină din ferme aflate sub supraveghere oficială și fără boli majore. Decizia vine la câteva săptămâni după semnarea, în martie, a unui protocol sanitar- veterinar între autoritățile române și cele chineze. Documentul publicat de ANSVSA arată că laptele și ingredientele lactate destinate exportului trebuie să fie de origine românească sau, dacă includ componente din alte state, acestea trebuie la rândul lor să provină din țări autorizate pentru export în China. China a redus înmartie taxele vamale pe produsele lactate europene Miza este importantă pentru producătorii români, dar și complicată. Bloomberg vorbește despre accesul la o piață uriașă, însă impactul real va depinde de câte companii reușesc să treacă de procesul de certificare și să livreze constant volume competitive. Reuters subliniază că aprobarea deschide ușa, dar nu garantează automat exporturi mari. Decizia apare și într-un context comercial mai sensibil. China a redus în februarie taxele suplimentare impuse produselor lactate dinUE la un interval de 7,4%-11,7%, după o investigație care făcea parte din tensiunile comerciale mai largi dintre Beijing și Bruxelles. Asta înseamnă că exportatorii români pot intra pe piața chineză, dar într-un mediu în care lactatele europene rămân totuși supuse unor costuri comerciale suplimentare. În martie, ministrul Agriculturii, Florin Barbu, anunțase deja la Beijing că România a semnat, împreună cu partea chineză, un protocol pentru exportul de produse lactate, pește și carne de pui procesată. Acum, aprobarea vămii chineze transformă acel acord într-un cadru concret de acces pe piață. Ce putem exporta acum Conform AgroTV, există două categorii clare în ceea ce privește deschiderea pieței chineze: ce este deja aprobat și ce este în negociere avansată. Lactate — prima și cea mai importantă aprobare venită sâmbătă de la Beijing. Producătorii români calificați pot livra o gamă largă de produse din lapte: brânzeturi, lapte praf, produse din zer și formulă pentru sugari, fabricate din lapte de vacă, oaie sau capră, care îndeplinesc standardele chineze de siguranță alimentară. Piața chineză de lactate valorează 70 de miliarde de dolari annual, iar România vine cu un avantaj real: experții chinezi au testat deja produsele românești și le-au validat calitativ, atât pe piața lactatelor cât și pe cea a produselor din carne de pasăre. Carne de pasăre tratată termic — pui procesat termic, nu carne crudă. Condiția tratamentului termic este o cerință sanitară standard a Chinei, care reduce riscurile legate de boli aviare. România are capacități industriale avicole semnificative, cu abatoare și fabrici de procesare la standarde europene. Produse acvatice sălbatice—pește și fructe de mare din captură. România are acces la Dunăre, Delta Dunării și Marea Neagră, resurse cu potențial real pentru această categorie, în condițiile în care China este cel mai mare importator mondial de produse acvatice. Ce urmează înmaximumdouă luni România se află într-un stadiu avansat de pregătire a documentelor pentru exportul de cereale și produse procesate din carne de porc, urmând ca înmaximumdouă luni să înceapă și exportul de cereale. Totodată, carneadeporcprocesatăcompleteazătabloulmaialescăRomâniaconstruiește în această perioadă cel mai mare abator de porci din sud-estul Europei și înregistrează investiții de 2 miliarde de euro în fabrici de procesare. China își deschide piața de lactate pentru producătorii români. Urmează și alte piețe: oportunitate de miliarde pentru rebalansarea comerțului cu China de acest tip sînt nenumărate. (Unele se pot găsi în cartea Isabellei Bricard, Dicționarul oamenilor celebri în fața morții, trad. rom. Editura Albatros, 2001). Dar nu numai celebritățile au parte de finaluri hazoase. Se povestește despre un bricoleur trăsnit (Charles-Henri Couvreux) că și-a construit o ghilotină domestică, după care, încîntat de reușită, și-a făcut testamentul și și-a tăiat capul. Moartea se intersectează cu toate „categoriile” vieții: iubirea, puterea, tristețea, extazul, trădarea, plictiseala, hazardul, credința, disperarea, împlinirea, absurdul. În multe cazuri, ea survine în circumstanțe stupefiante, provocate, parcă, de ironia, de spiritul hîtru al unei zeități ludice. Iată, de pildă, cum a murit Eschil. Făcea plajă, undeva în Sicilia, cînd pe deasupra lui a trecut în zbor un vultur, cu o broască țestoasă în gheare. Ca să-și poată devora prada, vulturul trebuia să-i spargă carapacea, azvîrlind-o peste un corp tare. Chelia strălucitoare a marelui dramaturg a fost „piatra” aleasă pentru această manevră culinară. Vulturul a slobozit, la timp, broasca, iar Eschil a murit deîndată, cu țeasta crăpată. Cum putem lua în serios o asemenea suprarealistă întîmplare? Cum e cu putință să fii omorît de o acvilă, care îți aruncă în cap o broască țestoasă? Haida de! Să nu ne patetizăm! Sursa: cursdeguvernare.ro / 20.04.2026