Ioan Sinitean
- Detalii
- Scris de: Ioan Sinitean
- Categorie: Ioan Sinitean
„Au dat fiilor lui Gherşon dintre familiile leviţilor: din cealaltă jumătate a seminţiei lui Manase, cetatea de scăpare pentru ucigaşi Golan, din Basan, şi împrejurimile ei, şi Beeştra şi împrejurimile ei, două cetăţi; ”
(Iosua 21:27).
„...mâncaţi carnea vitejilor şi beţi sângele voievozilor pământului, sânge de berbeci, de miei, de ţapi, de tauri îngrăşaţi din Basan! ” (Ezechiel 39:18).
Împreună cu un grup din biserica din care facem parte eu și soția am vizitat locuri pe unde Mântuitorul a umblat pe pământ. Suntem profund recunoscători Domnului pentru această oportunitate deosebită. Din itinerariul parcurs, astăzi voi scrie despre Înălțimile Golan.
Înălțimile Golan sunt un punct strategic în nordul Israelului. La granița cu Libanul și Siria, este o zonă critică pentru securitatea Israelului. Era o zonă importantă de pământ deja din vremurile biblice.
Așa cum se poate vedea din poza alăturată, pe drumul nostru spre Înălțimile Golan am văzut tancuri rămase amintire din războiul din 1967 de șase zile și foarte multe indicatoare despre terenuri minate (rămase acolo, tot de atunci).
Golan este orașul de refugiu numit în Biblie Basan.
Aici s-a stabilit jumătate din tribul lui Manase menționat în următoarele pasaje:
„Atunci, Moise a ales trei cetăţi dincoace de Iordan, la răsărit, pentru ca să slujească de scăpare ucigaşului care ar fi omorât fără voie pe aproapele lui, fără să-i fi fost vrăjmaş mai dinainte, şi să-şi poată scăpa astfel viaţa, fugind într-una din aceste cetăţi. 43 Aceste cetăţi erau: Beţer, în pustie, în câmpie, la rubeniţi; Ramot, în Galaad, la gadiţi, şi Golan, în Basan, la manasiţi. ” (Deuteronomul 4:41-43);
„Ben-Geber, în Ramot Galaad (așezările lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad sunt ale lui, precum și regiunea Argob din Basan și șaizeci de orașe mari cu ziduri, cu porți de aramă. ” (1 Împărați 4:13).
și „peste toți cedrii Libanului, care sunt înalți și înalți, și peste toți stejarii din Basan. (Isaia 2:13).
Evenimente biblice din Înălțimile Golan
Basan este menționat pe nume de 60 de ori în Scriptură, mai ales în Vechiul Testament. Tradiția biblică spune că regatul amorit din Basan a fost cucerit de israeliți în timpul domniei regelui Og. De-a lungul perioadei monarhice, Basanul a fost disputat între regatele lui Israel și Aram-Damasc.
Una dintre cele mai notabile figuri din Manase a fost Gideon, un războinic și judecător.
În vremurile timpurii ale Primului Templu (953-586 î.Hr.), zona a fost disputată între regatul evreiesc din nordul Israelului și regatul aramean cu sediul în Damasc. Regele Ahab al Israelului (a domnit c. 874-852 î.Hr.) l-a învins pe Ben-Hadad I al Damascului lângă locul Kibbutz Afik din sudul Golanului (I Regi 20:26-30), iar profetul Elisei a prorocit că regele Ioas al Israelului (a domnit c. 801-785 î.Hr.) avea să-l învingă pe Ben-Hadad al III-lea din Damasc, tot lângă Kibbutz Afik (II Regi 13:17).
La sfârșitul secolelor al VI-lea și al V-lea î.Hr., regiunea a fost stabilizată prin întoarcerea evreilor exilați din Babilon (Irakul modern). La mijlocul secolului al II-lea î.Hr., Iuda Macabeul și frații săi au venit în ajutorul comunităților evreiești locale când acestea din urmă au fost atacate de vecinii lor neevrei (I Macabei 5). Nepotul lui Iuda Macabeul, regele hasmonean Alexandru Jannai (a domnit între 103-76 î.Hr.) a adăugat mai târziu înălțimile Golanului regatului său.
Grecii s-au referit la această zonă ca „Gaulanitis”, un termen adoptat și de romani, ceea ce a dus la aplicarea curentă a cuvântului „Golan” pentru întreaga zonă.
Golanul, în teritoriul dat tribului lui Manase, era situat la est de râul Iordan. A fost desemnat atât oraș levitic, cât și loc de refugiu (Iosua 21:27). Era cel mai nordic dintre cele trei orașe de refugiu la Est de Iordan. Dumnezeu a decretat șase orașe de refugiu în Israel, astfel încât oricine seminție să fie la o călătorie nu mai mult de o zi de a ajunge la unul dintre ele. Cele trei orașe de refugiu la Vest de râul Iordan au fost Chedes, Sihem și Hebron. Cele la Est de Iordan au inclus Golan, Ramot-Galaad și Bețer (Exod 21:12 - 14, Iosua 20). Scopul unor astfel de orașe era să-i protejeze pe cei care au ucis pe cineva (fără voie) să nu fie uciși ei înșiși ca răzbunare.
Legătura intimă a poporului evreu cu Golanul continuă, de asemenea, în perioada monarhiei regelui Saul, care a postat miniștri în numele său în Golan, așa cum este descris în Cartea Regilor:
„Fiul lui Ghever, în Ramot Galaad; el avea satele lui Iair, fiul lui Menaşeh, care sunt în Galaad, el avea ţinutul Argov, care este în Basan – şaizeci de cetăţi mari cu ziduri, cu porţi cu zăbrele de aramă.”
După despărțirea regatului, Golanul a rămas sub controlul Regatului Israelului și, ca regiune fertilă, a avut o importanță economică considerabilă. Importanța sa pentru Regatul Israel este evidentă din abundența de războaie și bătălii magnifice care s-au purtat acolo, inclusiv victoria lui Ahab asupra lui Ben-Hadad, regele Aram, la Afek, în Golan.
Irod cel Mare, care a domnit din 37 până în 4 î.Hr., a condus Golanul ca parte a regatului său. După moartea sa, zona a fost guvernată de Filip Tetrarhul, unul dintre fiii săi, din anul 4 î.Hr. până în 34 d.Hr.
În anul 67 Î.Hr., cu trei ani înainte de căderea Ierusalimului și distrugerea celui de-al Doilea Templu, Asediul Gamla a fost purtat în Golan, una dintre rebeliunile evreiești împotriva Imperiului Roman, care a devenit parte a etosului apărării și sacrificiului asupra pământul. Aproximativ 9.000 de războinici evrei au căzut în timpul acelei bătălii, care era asemănătoare ca caracteristici cu asediul de la Masada.
În perioada de după rebeliune, evreii au continuat să trăiască în Golan încă aproximativ 500 de ani, până după epoca talmudică. Sinagoga din Katzrin și diverse descoperiri arheologice atestă existența unei populații evreiești prospere în regiune și în perioada bizantină.
Săpăturile arheologice din Golan au descoperit până în prezent aproximativ 25 de sinagogi care au fost folosite în perioada dintre rebeliunea evreiască din secolul I și cucerirea musulmană de la mijlocul secolului al VII-lea. S-au găsit și dovezi ale existenței multor sate și comunități evreiești. Stăpânirea musulmană a întrerupt cei peste 1.600 de ani de rezidență evreiască continuă și a forțat convertirea religioasă asupra evreilor care trăiau în regiune, dar există dovezi considerabile ale vieții evreiești în Golan chiar și după cucerirea musulmană.
În ultimele două zile (9-10 iunie 1967) ale Războiului de șase zile, forțele armate israeliene, după ce au învins Egiptul și Iordania, și-au îndreptat atenția către Siria. Sub acoperirea Forțelor Aeriene Israeliene, trupele de ingineri au construit căi de acces în sus pe înălțimile abrupte Golan, care au fost apoi atacate frontal de vehicule blindate și de infanterie. Apărătorii sirieni și majoritatea locuitorilor arabi au fugit, iar Siria a cerut un armistițiu; luptele au încetat la 10 iunie. Înălțimile au fost plasate sub administrația militară israeliană, iar Golanul a fost integrat în cadrul de comunicații și financiar al Israelului. Cinci sate formate în majoritate de arabi druzi au rămas și li sa oferit cetățenia israeliană, deși majoritatea au refuzat și și-au păstrat cetățenia siriană. Până la sfârșitul anilor 1970, aproape 30 de așezări evreiești fuseseră înființate pe înălțimi, iar în 1981 Israelul a anexat unilateral zona.
Un acord de dezangajare între Israel și Siria, semnat în urma războiului de la Yom Kippur din octombrie 1973, a stabilit o zonă tampon a Națiunilor Unite în Înălțimile Golan, monitorizată de o Forță ONU de observare a dezangajării (UNDOF). Mandatul UNDOF a fost reînnoit ulterior la fiecare șase luni.
În 1981, Israelul a decis oficial să înceapă să aplice legile sale asupra pământului, pe care mulți l-au văzut ca fiind o anexare de facto a teritoriului. În 2019,Statele Unite ale Americii recunosc oficial zona Golan ca teritoriu suveran al Israelului.
Înălțimile Golanului și călătoriile Domnului Isus
O mare parte a secolului I, Galileea (partea de vest a Mării Galileii), precum și Înălțimile Golan (la estul Mării Galileii) au fost sub domnia imperiului roman și gestionate de către fiii regelui Irod Filip și mai târziu, Agrippa. Domnul Isus și-a avut reședința de slujirea în Capernaum, pe coasta de vest a Mării Galileii. Deși se numește marea Kinneret (Yam Kinneret) în Biblie, este de fapt un lac. El și discipolii au navigat adesea spre cealaltă parte a mării (partea de est), care este Înălțimile Golan. Acolo, El a predat și a demonstrat calitatea Sa de Mesia în repetate rânduri.O dată, în timp ce se îndrepta spre cealaltă parte, El a potolit o mare furtună. Când a ajuns la mal, El a scos dintr-un om o legiune de demoni, care au fugit într-o turmă de porci care s-au aruncat în mare (Matei 23–34).
Altă dată, pe partea Golanului, Domnul Isus a hrănit 5.000 de oameni cu cinci pâini. După ce El a dat afară mulțimile, „S-a suit singur pe un munte să se roage. Mai târziu în noaptea aceea, El era acolo singur” (Matei 14:13–21, 23).
Muntele Hermon, în înălțimile Golan, este de asemenea proeminent în multe versete biblice. Înălțimile Golan sunt, de asemenea, locația Templului Pan, care este semnificativ în Biblie ca locul în care Isus Hristos și-a dezvăluit adevărata identitate ucenicilor săi.
Un alt eveniment foarte important din viața Domnului Isus ce a avut loc pe aceste locuri a fost Ispitirea partea a III-a.
„Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, ...” Luca 4:5
Apoi Deavolul l-a condus sus şi i-a desfăşurat pe un timp extrem de scurt în faţa lui toate împărăţiile pământului “Poţi avea împărăţia acum; închină-te mie şi ai scăpat de cruce“ parafrazat) (Luca 4:5-8).
Majoritatea comentatorilor biblici consideră că partea a III a Ispitirii Domnului Isus a fost pe Muntele Hermon din mai multe considerente:
Muntele Hermon este cel mai înalt munte al Israelului, așezat pe cea mai înaltă parte a Înălțimilor Golan. Înzăpezit în timpul iernii, acest vârf găzduiește singura stațiune de schi din Israel în timpul iernii. Asta pentru că are o înălțime de aproape 10.000 de picioare!
Muntele Hermon se înalţă la 9,232 feet (2,814 m) deasupra nivelului Mării. M. Hermon este cel mai înalt munte din aceea zonă geografică (Israel, Liban, şi Siria). Vârful lui se vede de la 128 de miles depărtare. Chiar şi de la M. Moartă...
Locaţia: Siria, Liban, Israel. Coordonate: 33°24′N 35°51′E
Aici își începe călătoria râul Iordan, curgând spre sud în Marea Galileii la aproape 60 de mile distanță. Roua lui Hermon descrisă în Psalmul 133 prezintă o imagine a măreției și frumuseții:
„Tu ziceai în inima ta: ,Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.” (Isaia 14:13-14)
În original propunerea lui Satan apare că această închinare ar fi fost doar o singură dată, o singură închinare, şi ar fi fost de ajuns...
“Proskuneo”, descrie practica orientala de a se proşterne în faţa unei persoane importante până acolo de ai săruta piciorele, hainele şi chiar pământul pe care acesta stătea......prin acest gest se recunoştea superioritatea celui în faţa cărei te proşterneai...Substratul acestei ispite teribile era ca Domnul Isus să cedeze fără luptă, fără suferinţă, fără cruce în fața lui Satan.
O SINGURĂ ÎNCHIARE ÎN SCHIMB LA TOATE ÎMPĂRĂŢIILE ŞI SPLEDORILE ACESTORA. Dar Domnul a văzut șiretlicul imediat. El pentru aceasta de fapt a venit pe pământ, ca să fi Rege, dar în Împărăţia lui Dumnezeu şi nici de cum în ceea a lui Satan...Domnul Isus nu a negat că Satan era domn, „...după domnul puterii văzduhului. „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară” (Ioan 12:31). Ascultând pe Satan ar fi încălcat prima poruncă “
„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos de cât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sânt un Dumnezeu gelos”. Exod 20:3-5
SATAN ERA “domn” dar prin UZURPARE. Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, ...” Luca 4:5. Unii cercetători biblici considera că expresia toate împărăţiile pământului, s-ar referi la împărăţile existente în jur(ul). Predominant fiind imperiul roman.
I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor: „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, ...” Luca 4:5. Un amănunt important: într-o clipă. Cum a putut fi aceasta? Părerea mea personală e aceea că Diavolul a avut atâta puterea încât a făcut să treacă prin fața Domnului Isus toate aceste împărății. Toate, ce au fost, ce existau la timpul respectiv, ce vor veni, într-o clipă (toate simultan). Sau, fiecare pe rând câte o clipă.
Toate aceste lucruri ţi le voi da ţie, dacă Te vei arunca cu fața la pământ şi Te vei închina mie.”
Altfel spus: “Poţi avea împărăţia acum; închină-te mie şi ai scăpat de cruce“
Se pare că Satana este acum convins de acreditările mesianice ale lui Isus, iar acum Îi oferă o scurtătură pentru a introduce Regatul mesianic. De asemenea, probabil că Satana știa că oamenii sperau într-un Mesia militar cuceritor. Iată o șansă pentru Isus de a ajunge Rege și de a sări peste toate acele afaceri încrucișate. Acesta ar putea fi, de asemenea, pledoaria lui Satan; facem o înțelegere aici și nu mă duc la lacul de foc (din adânc) mai târziu.
Scriitorul către Evrei ne amintește că Isus „a fost ispitit în toate, așa cum suntem noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Pentru ca aceasta să fie o ispită validă, înseamnă că Isus recunoaște că Satana deține aceste lucruri și că ele sunt cu adevărat ale Lui pentru a le oferi. Isus nu contestă stăpânirea lui Satana. Aici, lumea care îi aparține pe bună dreptate lui Dumnezeu se află sub autoritatea Satanei.
Cele trei ispite ale Satanei în pustie nu au fost singurele ispite pe care Domnul nostru le-a suferit vreodată pe Pământ. Citim în Luca 4:2 că El a fost ispitit de diavol timp de patruzeci de zile, dar, fără îndoială, El a fost ispitit în alte momente (Luca 4:13; Matei 16:21–23; Luca 22:42), și totuși în toate acestea Era fără păcat sau compromis. Deși unii au sugerat că perioada de post a Domnului se compară atât cu cea a lui Moise (Ieșirea 34:28) cât și a lui Ilie (1 Regi 19:8), punctul principal este modul în care Domnul tratează ispita în lumina umanității Sale.
Lecții din ispitirea Domnului Isus
Isus încheie fiecare test așa cum ar face orice rabin bun; El face un apel la Scriptura. „Așa cum este scris...” ar trebui să fie o expresie pe care noi, în calitate de talmidim, începem să o folosim frecvent pe măsură ce continuăm să învățăm să fim imitatori ai lui Isus.
Cele trei ispite sunt paralele cu avertismentul dat în 1 Ioan 2:15-17: „Nu iubiți lumea sau lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume – dorințele cărnii și dorințele ochilor și mândria vieții – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Și lumea trece împreună cu dorințele ei, dar oricine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”
Pâinea – dorința cărnii
Aruncă-te jos și îngerii te vor salva – mândria vieții
Regate – dorința ochilor
Satana reciclează practic abordarea pe care a folosit-o în Grădină: „Așa că, când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană (dorința cărnii) și că era o încântare pentru ochi (ochi), și că pomul trebuia să fie a dorit să facă pe cineva înțelept (mândria vieții), ea a luat din rodul ei și a mâncat și a dat și bărbatului ei, care era cu ea, și el a mâncat” (Geneza 3:6).
Primul Adam nu a putut rezista ispitei, dar Ultimul Adam a rezistat.
Domnul Isus a fost victoris pentru că:
A cunoscut (chiar mai mult: l-a trăit) Cuvântul lui Dumnezeu (la citat curent de trei ori: este scris:)
A fost plin de Duhul Sfânt
A fost convins de misiunea sa, adică ştia că era Adevăratul Mesia
A fost credincios Tatălui Său
Domnul Isus a trecut victorios prin ispitele satanei, i-a cerut acestuia pleacă, Satano şi a plecat până la o vreme, deci Satan poate fi înfrânt...
Dacă Domnul Isus pierdea acest test, ar fi afectat orice persoană care dorea să fie mântuită; Pierderea Lui, devenea pierderea noastră:
„Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El însuş a fost ispitit în ceeace a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sînt ispitiţi. “ (Evrei 2: 17-18)
„Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15).
Concluzie
Doresc să vă împărtășesc câteva implicații pe care le putem lua în considerare atunci când încheiem acest studiu:
În primul rând, Domnul Isus înțelege toate ispitele cu care ne confruntăm noi. El a dovedit că El este într-adevăr Ultimul Adam. Trebuie să ne mângâiam că El s-a identificat cu noi.
În al doilea rând, Domnul Isus l-a învins pe Satan. El a câștigat lupta împotriva lui Satan (aici) și Isus își va desăvârși victoria asupra lui Satan la cruce. Aceasta înseamnă că rezistăm și luptăm împotriva ispitei din perspectiva învingătorului. Căci Domnul Isus a câștigat deja biruința supremă. Duhul Său trăiește acum în noi și avem posibilitatea de a alege, libertatea de a alege să nu cedăm ispitei.
Mulțumesc Tatălui Ceresc că mi-a dat această oportunitate să călătoresc în Țara unde Cuvântul prinde viață. Să calc prin locurile prin care cu 2000 de ani în urmă a călcat și Domnul meu.
Data viitoare când veți citi unele dintre aceste pasaje din Biblie, amintiți-vă că Dumnezeul Cărții vorbește și astăzi. Rugați-I să dezvăluie comori în Cuvântul Său.
Fă-ți timp să studiezi geografia Cărții și să mergi pe teren. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și activ astăzi. Și Duhul Sfânt este gata să rostească un cuvânt proaspăt în peregrinările pe care le poți face în Țara Sfântă. Amin
- Detalii
- Scris de: Ioan Sinitean
- Categorie: Ioan Sinitean
În ținutul acela, erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”
- Detalii
- Scris de: Ioan Sinitean
- Categorie: Ioan Sinitean
Introducere
Studiul de față este rezultatul dorinței de a clarifica această poruncă a Mântuitorului, „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”. În acest context, se ridică o întrebare legitimă: există vreo autoritate peste noi, creștinii, căreia ar trebui să ne supunem?
- Detalii
- Scris de: Ioan Sinitean
- Categorie: Ioan Sinitean
Recomandări
Cezarul ca element provocator în relația Creștinului cu Creatorul și Cetatea O problematică permanentă a Creștinului (și implicit a Instituției Ecleziastice căreia acesta îi aparține) este modul în care acesta se raportează la Autoritatea Guvernamentală (seculară sau cvasi‑religioasă) reprezentată de Cezar. Această problematică a fost pusă cu acuitate pe tapetul dezbaterilor dintre Fiul lui Dumnezeu și oponenții Săi, mai marii religioși ai zilei, aceștia fiind convinși că nici chiar Galileeanul nu are un răspuns adecvat care să reglementeze corect acest raport complex și de obicei polemic.
- Detalii
- Scris de: Ioan Sinitean
- Categorie: Ioan Sinitean
„După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer și a împăraților care erau împreuna cu el, împăratul Sodomei i-a ieșit în întâmpinare în valea Save, sau valea împăratului. " (Geneza 14:17).
„Lasă-ne să trecem prin țara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii și nici nu vom bea apa din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ținutul tău." (Numeri 20:17).
- Detalii
- Scris de: Ioan Sinitean
- Categorie: Ioan Sinitean
Moise dăduse seminției fiilor lui Ruben o parte de moștenire, după familiile lor. Ei au avut ca ținut al lor: de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, și cetatea care este în mijlocul văii, toată câmpia de lângă Medeba,[Madaba]. (Iosua 13:15-16)
Continuu să depăn impresii din vizita făcută împreună cu un grup din biserica din care facem parte eu și soția (Logos Chicago) în Israel și Iordania. Din itinerariul parcurs, astăzi voi scrie despre Celebra hartă Madaba
- Detalii
- Scris de: Ioan Sinitean
- Categorie: Ioan Sinitean
ZIDUL PLÂNGERII
„Dacă poporul Meu, care este chemat pe Numele Meu, se va smeri, se va ruga, va căuta Fața Mea și se va întoarce de la căile lui rele, atunci le voi auzi din ceruri și le voi ierta păcatul și le voi vindeca țara.” 2 Cronici 7:14:
„Acum ochii mei vor fi deschiși și urechile mele atente la rugăciunile aduse în acest loc. Am ales și am sfințit acest Templu pentru ca Numele Meu să fie acolo pentru totdeauna. Ochii și inima mea vor fi mereu acolo.” (1 Cronici 7:15-16)
- Detalii
- Scris de: Ioan Sinitean
- Categorie: Ioan Sinitean
(continuare)
Monumentul șarpelui de aramă
Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roșie, ca să ocolească țara Edomului. Poporul și-a pierdut răbdarea pe drum și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: “Pentru ce ne-ați scos din Egipt ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă și ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.”
- Detalii
- Scris de: Ioan Sinitean
- Categorie: Ioan Sinitean
Impresii din călătoria în Țara Sfântă - Pe urmele Mântuitorului (Partea aII-a)
Grădina Ghetsimani - locul unde a fost câștigată victoria
Atunci, Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog”. A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare.
- Detalii
- Scris de: Ioan Sinitean
- Categorie: Ioan Sinitean
(Partea I)
Mormântul Gol
Pe când ieșeau din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. 35 După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei,” (Matei 27:32-34)