BISERICA PENTICOSTALĂ “ELIM”- CHICAGO
Duminica, 3 noiembrie 2024 a avut loc un eveniment deosebit la Biserica Penticostală “Elim” din Chicago, Biserică păstorită de fratele Cristian Ionescu; evenimentul a fost dedicat unui concert de muzică corală și instrumentală în care au fost interpretate creații muzicale din repertoriul compozitorului evanghelist Ioan Chișmorie, cântări cu tematică creștină, așa cum au fost majoritatea compozițiilor acestui brav slujitor al Domnului, care și-a dedicat întreaga viață slujirii Domnului și fraților în credință, fără a face vreo diferență între confesiunile sau denominațiunile religioase.
A fost o seară binecuvântată în care s-au cântat cântări spre slava Domnului, iar majoritatea fraților și surorilor au trăit o nostalgie a vremurilor din trecut în care în majoritatea bisericilor din România se cântau asemenea cântări inspirate și inimile ascultătorilor erau mișcate de mesajul lor. Acest concert a fost al unsprezecelea dintr-o serie de concerte dedicate memoriei compozitorului Ioan Chișmorie, totul spre slava Domnului și este al treilea din anul 2024.
Am organizat aceste concerte muzicale anul acesta la cererea multor frați și surori, parte din ei coriști, oameni din domeniul muzicii, în plus anul acesta s-au împlinit 120 de ani de la nașterea lui Ioan Chișmorie și am dorit să respect memoria tatălui meu prin aceste trei evenimente deosebite, menite să aducă în fața generației de azi oameni ai lui Dumnezeu din trecutul bisericilor evanghelice din România. “Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie”, spunea Regele Mihai I al României. Cred că este imperios necesar ca tineretul de acum să cunoască memoria bisericilor evanghelice și slujitorii secolelor trecute care au dus flacăra evangheliei din generație în generație cu prețul multor sacrificii.
Primul concert din cele trei din anul acesta a avut loc la Biserica Baptistă “Betel”- Chicago din Park Ridge, biserică păstorită de fratele Valentin Popovici, concert în care au fost implicate aproape toate bisericile din Comunitatea Română din Chicago, un program binecuvântat, încununat cu o adevărată revărsare de Har si bucurii cerești asupra tuturor celor care au fost prezenți în seara aceea la Casa Domnului.
Al doilea concert de anul acesta a avut loc în România la Pâncota, Județul Arad, în data de 15 Septembrie. Inițial, am dorit să-l organizăm la Maderat, localitate unde s-a născut a trăit și este înmormântat compozitorul, în aer liber, dar vremea nefiind prielnică, am fost nevoiți să rămânem la singura variantă funcțională în acel moment, la Pâncota, cu atât mai mult cu cât am beneficiat de sprijinul total al autorităților locale, al orașului, în frunte cu primarul domnul Pocriser și nu în ultimul rând cu sprijinul și implicarea organizatorică din partea reprezentanților Casei de Cultură, care ne-au pus la dispoziție Sala pentru concert, parcarea si alte facilități pentru care le sunt profund recunoscător. Nu pot spune că acesta a fost cel mai frumos concert din cele trei, dar pot confirma că a fost cu totul special, un concert în care au fost implicate coruri din diferite biserici baptiste și penticostale, fanfara Bisericii “Gloria”-Bujac, fanfara Bisericii Penticostale din Pâncota, au participat invitați cărora nu li s-a părut greu să vină de la sute de kilometri distanță pentru a participa la acest eveniment deosebit și pentru a avea o frumoasă părtășie frățească. A fost o zi binecuvântată, în care cu toții ne-am implicat cu multă dăruire, totul spre slava Domnului!
Al treilea concert și ultimul din anul acesta, dar la fel de frumos, a avut loc, așa cum am amintit la Biserica Penticostală “Elim”-Chicago. Concertul s-a întins pe durata a trei ore, au fost implicate corurile de la Biserica Baptistă “Betel”, păstorită de fratele Valentin Popovici, precum si cel al bisericii “Ghetsimani”-Chicago, păstorită de fratele Hrișca, de asemeni corul Bisericii Baptiste “Logos”, păstorită de fratele Daniel Chiu. Au participat credincioși din toate confesiunile religioase române ale orașului Chicago, de asemeni ne-a onorat cu prezența excelența Sa, Consulul Român la Chicago, domnul Lucian Stănilă, însoțit de frații Oni Ardelean și Steven Bonică, de la ziarul “Tribuna Românească” din Chicago.
După terminarea programului, toți participanții am coborât la subsolul bisericii, unde a avut loc o adevărată masă de dragoste cu întreaga frățietate. Ne-am bucurat nu doar de aceste cântări deosebite, dar și de o părtășie deosebită care se întâmplă mai rar în vremea post-modernă de acum. Am plecat acasă cuprins de o bucurie imensă pentru părtășia deosebită alături de frați minunați de care mă leagă atâtea amintiri, unii dintre ei, mai în vârstă, și-au amintit cu drag de anii tinereții, când în bisericile evanghelice se cântau cu preponderență aceste cântări compuse de Nicolae Moldoveanu, Ioan Chișmorie și alți compozitori inspirați de Duhul Lui Dumnezeu. E timpul ca generația de acum să cunoască eroii credinței bisericilor evanghelice și să știe că bisericile evanghelice române au un adevărat tezaur muzical lăsat ca moștenire de compozitorii amintiți, oameni aleși de Dumnezeu, care au creat în cele mai grele condiții cântări și versuri în închisorile comuniste sau urmăriți și hărțuiți de securitate; și cel mai important este că ei au rămas loiali lui Dumnezeu, în ciuda abuzurilor la care au fost supuși și în ciuda suferinței greu de înțeles de generația de acum. E timpul ca tinerii noștri să știe că există o muzică cu totul specială compusă de frați români din secolele trecute, nu doar cântări traduse din engleză sau alte limbi din țările vestice.
Azi trăim vremuri de transformări în societate și în politică și schimbări cu fiecare zi care trece… din nefericire, multe asemenea transformări au influențat programele din bisericile evanghelice, modul de închinare prin cântare și modul de slujire a celor mulți. Mi-aduc aminte de perioada când eram copil la casa părintească, mama ducea tot greul familiei, noi, copiii trebuia să săpăm grădina, să tăiem lemnele și să ne ocupăm de toate treburile gospodărești specifice unei case la sat…în timp ce tata, Ioan Chișmorie petrecea timp la harmon, cu schițele și partiturile în mână. Uneori mama, simțindu-se depășită de toate aceste atribuții gospodărești, venea la tata și îi spunea: “Dar, mai vino și tu afară, nu vezi câtă treabă avem, trebuie să strângem lemnele, să culegem via, sunt atâtea de făcut…”, la care tata, îi răspundea pe un ton blajin: “Lasă, dragă să scriu; nu vezi cum schimbă ăștia cântările? Cine știe cum se vor cânta cântările peste treizeci, patruzeci de ani?”. Asta spunea tata pe la începutul anului 1970, ca un slujitor dedicat, iar mama a înțeles menirea lui și acest sacrificiu pe care ea avea să-l accepte toată viața.
Cântarea “Cobori, cobori la noi, o, Duhule Preasfânt” a compus-o tata în anul 1931, pe când avea doar 27 de ani. Vă imaginați ce inspirație a putut avea un tânăr de doar 27 de ani, să scrie o asemenea cântare cu un mesaj atât de profund! Cântarea se mai cântă și azi după 95 de ani de când a fost scrisă. Nu vreau să fiu critic sau sarcastic și nici mândru, dar se naște în mod firesc întrebarea: oare, cântările care se cântă acum în bisericile evanghelice, ce longevitate vor avea? Va mai auzi cineva vreun refren bine-cunoscut de tinerii de azi peste ani și ani? Eu și mulți alții ca mine credem, că va rezista proba timpului doar muzica inspirată de Sus, a celor care au slujit Domnului și numai Lui, fără vreun beneficiu material sau o urcare efemeră pe treapta socială. Ioan Chișmorie, tatăl meu, nu a avut multă școală, a avut șase clase primare și doi ani de studii la Conservatorul Timișoara, la începutul anilor 1920, la care a renunțat, nu pentru că nu era consecvent, ci pentru că nivelul de studiu era sub cunoștințele sale la acea vreme și a considerat că este pierdere de timp, repetând noțiuni pe care deja le știe, însă a avut har din plin revărsat de Dumnezeu peste el. El, fiecare portativ îl trasa cu liniarul, manual, folosea indigo între colile de scris, pentru a realiza trei sau patru exemplare deodata. Acestea erau condițiile vitrege în care a lucrat și a a compus tatăl meu, comparativ cu vremea de acum, când există programe care mai de care mai diverse pentru a ajuta muzicienii și a-i corecta. Dar, slavă Domnului că lucrarea tatălui meu a rămas și aceasta pentru că a pus totul în slujba Domnului și a făcut totul ca pentru El, cu dragoste și sacrificii.
O altă amintire, din cele au rămas vii în sufletul meu, pe care am trăit-o lângă tatăl meu ….. se trezea de multe ori noaptea aprindea lumânarea și la lumina aceea palidă compunea cântări. Așa și-a petrecut întreaga viață, scriind cântări spre slava Domnului, oriunde s-a aflat: la munca câmpului, la pădure, în curtea casei, pentru el nu exista altă preocupare, decât să scrie și să slujească Domnului în diferite biserici, pe timp de ploi, frig sau ceață, urmărit de securitate, așa cum am aflat în ultimii ani, că avea un dosar la Securitate, având nu mai puțin de 690 de pagini, dosar ce a avut numele “Drumarul”. Când se afla la munca câmpului, tot timpul fredona o melodie, lăuda pe Domnul și pentru mine, amintirile acestea sunt atât de prețioase, deoarece nu sunt foarte multe, pentru că atunci când tata a plecat la Domnul, aveam doar 16 ani. Dar, sper, cu ajutorul Domnului să aștern toate aceste amintiri pe paginile unei cărți pe care am speranța că o voi tipări în anii ce vor urma.
Închei aceste gânduri mulțumind Domnului Dumnezeu că m-a ajutat cu aceste concerte din anul 2024, să le duc la bun sfârșit, să aduc acest dar Domnului și să respect memoria tatălui meu, Ioan Chișmorie.
Pentru toate cele trei concerte îi mulțumesc Tatălui Ceresc și sunt profund recunoscător tuturor muzicienilor, dirijorilor, coriștilor, pastorilor, oameni ai lui Dumnezeu implicați cu pasiune, fără de care aceste concerte creștine nu ar fi putut să aibă loc.
A Tatălui nostru Sfând din Ceruri să fie toată slava, toată gloria, toată cinstea, în vecii vecilor, Amin!
Sainclaire Chișmorie