Slavomir Almajan
- Detalii
- Scris de: Melania Cuc
- Categorie: Slavomir Almajan
- Detalii
- Scris de: Slavomir Almajan
- Categorie: Slavomir Almajan
Omul, în esenţa lui, este predestinat convieţuirii cu taina şi se manifestă, în mod ideal, cu deschiderea absolută, cu desprinderea de centrul lui de greutate şi, asemenea unui ghem în care capătul de dinlăuntru nu există, el se risipeşte, se desface în imensitatea tainei contopindu-se cu ea într-o armonie nepământească.
Hmm… Poate că văzusem de mult lucrurile acestea, întâmplări undeva, cândva, deci în spaţiu şi timp, întâmplări care par a continua lanţul urmărilor în chiar dincolo de dincolo. Să fie doar febra imaginaţiei cea care mă duce în acest labirint al mirărilor? Imposibil! Să fie doar generozitetea mea în relaţie cu taina? S-ar putea dar cred că este cu mult mai mult decât atât.- Detalii
- Scris de: Slavomir Almajan
- Categorie: Slavomir Almajan
“In credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat ce bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii” (Evrei 11:13,14)
Gândul de a scrie despre pierderi mi-a venit sau mai degrabă m-a izbit după ce am văzut câteva cazuri concrete de oameni încercaţi până în miezul fiinţei lor de împrejurări care păreau a veni de niciunde şi a nu avea nici un alt scop în afara aceluia de a distruge, de a dărâma, de a ucide...
- Detalii
- Scris de: Slavomir Almajan
- Categorie: Slavomir Almajan
- Detalii
- Scris de: Slavomir Almajan
- Categorie: Slavomir Almajan
- Detalii
- Scris de: Slavomir Almajan
- Categorie: Slavomir Almajan
Clipa trairii noastre pe rotocolul acesta de praf, in colivia timpului, in catusele propriului nostru trup, este golita de nonsens numai in El. Micile noastre infrangeri sunt infrangeri numai atunci cand nu invatam nimic din ele.
Cand privesc pretul nemasurabil al zilei, clipele care se scurg prin clepsidra fiintelor noastre obosite de asteptari, dincolo de ritualul de automultumire al limbii cu care ne vorbim noua insine, vad un ocean de intrebari la care nu am avut nici puterea, nici vointa de a raspunde, si poate ca, dincolo de frica de a accepta raspunsurile, este frica de a ma pune fata in fata cu o realitate pe care totusi doream s-o accept…
- Detalii
- Scris de: Slavomir Almajan
- Categorie: Slavomir Almajan
- Detalii
- Scris de: Slavomir Almajan
- Categorie: Slavomir Almajan
- Detalii
- Scris de: Slavomir Almajan
- Categorie: Slavomir Almajan
- Detalii
- Scris de: Slavomir Almajan
- Categorie: Slavomir Almajan
“Desigur, frate, noi ne putem ruga, dar şi ei, săracii sunt robiţi în păcatul lor… Vezi, în timpul bisericii primare starea de păcat era la fel…” Îl ascultam pe fratele meu vorbind cu patosul lui cunoscut şi cu milă nu neafectat de cele ce se întâmplau în realitate. El ştia implicaţiile starii de care vorbeam eu în viaţa poporului lui Dumnezeu şi nu în ultimul rând în “modelarea” societăţii umane din prezent.