Romanian Times | Martie 2026

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Putin este micul Stalin. Nici o grandoare acolo, chiar și una malignă. Doar perversitate mimetică și exhibiționism histrionic. Un gangster ramolit condus de iluzii imperiale. “Riturile bizantine, nebunii staliniste:Amurgul comunismului dinastic dinRomânia”.Acestaeste titlul unui articol pe care l-am publicat în 1986 în jurnalul Valorile concentrate în Proclamaţia de la Timişoara, din nou sub asediu Orbis. Folosind metodele comparativ- istorice și psiho-biografice, prognozez posibila prăbușire a tiraniei românești neo-staliniste. Asta a fost cu un an înainte de revolta muncitorilor brașoveni. Anii dinaintea „Scrisorii celor șase”. Ceauşescu înlocuise regimul centralist birocratic cu propria autocrație. Această înlocuire a însemnat o adevărată lovitură de stat. Nu-i de mirare că Mihail Gorbaciov s-a referit la psihopatul român ca „Adolf al nostru”. Războiul împotriva Ucrainei i-a permis lui Putin să organizeze o lovitură de stat. Este o schimbare de regim organizată de sus, nu de peste hotare. Rușii sunt izolați de orice sursă de informații sigure. Zilele trecute au fost anunțate noi restricții pentru utilizarea internetului în Moscova și St. Petersburg. Disperarea este agresivă. Putin și gașca lui au stabilit o dictatură goală și nemiloasă. Folosind războiul ca pretext, au desființat libertățile civile în Rusia. Rușii sunt din nou supuși, nu cetățeni. Pretextul democratic a fost aruncat. Rusia nici măcar nu este o „democrație iliberală”. Acum este o tiranie teroristă militaristă bazată pe fanteziile nebuneşti ale unui singur om. Vladimir Putin este Adolf al oligarhilor cleptocrați. Cred că o recitire a ”18-lea Brumaire de Louis Bonaparte” a lui Marx ar fi foarte instructivă în acest moment. Cum Napoleon al III-lea a fost „micul Napoleon”, Putin este micul Stalin. Nici o grandoare acolo, chiar și una malignă. Doar perversitate mimetică și exhibiționism histrionic. Un gangster ramolit condus de iluzii imperiale. Acesta este un exercițiu iconologic demistificator. Icoanele sunt extrem de importante în tradiția rusească. Putin știe asta și încearcă să profite. Religiozitatea lui este total falsă. Un simulacru hierofantic. Simbolism pseudo-sacru făcut ca armă pentru a servi scopuri diabolice. Sursa: putereaacincea.ro / 14.03.2026 Putin, micul Stalin Public aceste rânduri în memoria lui Alexandru Paleologu, distins intelectual democrat, născut pe 14 martie 1919. Cartea Alchimia existenţei a apărut în 1983.Autorul i-a dat-o pentru mine prietenului nostru comun, criticul de artă Radu Bogdan, care, la rândul său, i-a dat-o mamei mele. Mama mi-a trimis-o prin poștă, am scris despre carte la Europa Liberă . Volumul se deschide cu eseul A fi european şi se încheie cu dialogul dintreAlexandru Paleologu şi Călin Dan ( N’ayez pas peur!) apărut în Amfiteatru şi Orizont . La un ceas istoric nefericit când unii se străduiesc să rupă România de Europa, de UE şi de NATO, ideile acestui gânditor de excepție fac parte din arsenalul nostru, al prietenilor societății deschise. Ni le asumăm cu gratitudine şi Reperele noastre, valorile noastre, arsenalul nostru mândrie. Nu numai că nu ne abjurăm lovinescianismul ci, dimpotrivă, ni-l asumăm cu mândrie şi speranţă. Nu batem palma cu Necuratul şi nu glorificăm bezna. Unora le displace modernitatea liberală. Nu sunt puțini şi, pe fondul populismului trumpist şi al agresiunii ruse împotriva Ucrainei, devin tot mai stridenți şi mai impertinenți. Ni se dau lecții de „europenism suveranist”. Se preconizează un „discurs național unic”. Primim admonestări şi chiar insulte pentru că, pasămite, nu ”aparţinem”. Vai şi-amar de cei care „deviază”! Revine obsesia sintetizată în titlul gongoric al unui volum de Dan Zamfirescu: Permanența patriei . Seculegionarul Georgescu înfiinţase o organizaţie cu numele „Pământ strămoşesc„. Ştim de unde vin şi unde duc asemenea poziții. Alexandru Paleologu a iubit literatura rusă şi l-a admirat pe Aleksandr Soljeniţîn. În acest sens, viziunea sa se întâlnea cu aceea a lui Alain Besançon. Dragostea pentru literatura rusă nu le întuneca analitica. Nu le umbrea claritatea morală. Alexandru Paleologu era un sceptic. Era anti-oracular. Ideologiile îl înfiorau, îi repugnau, simţea imediat adierea concentraţionară. Să citez aceste cuvinte-avertisment: “Trebuie să ai un spirit pesimist; cel optimist e lamentabil, grotesc şi stupid. «Gândeşte pozitiv!» Cum adică, să gândesc în mod deliberat fals, numai ca să am o stare pozitivă, care să placă cui şi cui să facă un bine?Trebuie să fii apt să priveşti realitatea exact aşa cum e, frumoasă sau pocită.” (Alexandru Paleologu, Breviar pentru păstrarea clipelor) Vladimir Tismăneanu În fiecare martie revin la textul fundamental al Revoluţiei Romane. Proclamaţia de la Timişoara din martie 1990 a sintetizat în chip cristalin idealurile acelui seism revoluţionar. Documentele politice fundamentale rezistă timpului, îşi menţin nealterată o veritabilă prospeţime. Iradiază, transmit, galvanizează. Nu se fanează.Aceasta Cartă a neîncheiatei noastre revoluţii civice sintetiza, într-un moment extrem de tulbure, plin de incoerente şi duplicităţi, imperativul clarităţii morale. Era un apel la transparenţă, responsabilitate, demnitate. Am avut norocul să îi cunosc şi să fiu prieten cu principalii autori. Sunt mândru de faptul în 2024 Societatea Timişoara m-a primit în rândurile sale, ca membru de onoare. Este vorba în acel document fondator de o viziune a politicului înrudită cu aceea a lui Vaclav Havel: “Oricât de ridicol şi donquijotesc poate să sune acest lucru astăzi, un lucru mi se pare cert– faptul că este responsabilitatea mea să accentuez, mereu şi necontenit, origineamorală a oricărei politici autentice, să subliniez semnificaţia valorilor şi standardelor morale în toate domeniile vieţii sociale, inclusiv economia, şi să explic că, dacă nu încercăm, în noi înşine, să descoperim ori să redescoperim ori să cultivăm ceea Sursa: putereaacincea.ro 15.03.2028 ce eu numesc o «responsabilitate mai înaltă», lucrurile vor merge teribil de rău în ţara noastră.” (Vaclav Havel, Summer Meditations , 1991) Ceea ce cerea Proclamaţia era o asanare a sferei publice, o retragere din scenă, măcar pentru câţiva ani, a celor direct responsabili, ca personaje importante ale aparatului de partid, guvernamental şi al Securităţii. Proclamaţia cerea denomenclaturizarea, deci decomunizarea României. Punctul 8 propunea concret şi fără echivoc lustraţia. FSN-ul i-a acuzat pe autorii Proclamaţiei de extremism, ba chiar şi de fascism. Proclamaţia i-a isterizat pe nomenclaturiştii grupaţi în jurul tandemului Iliescu-Roman. Se simţeau pălmuiţi. Chiar erau şi o meritau. Era şi rămâne un text esenţial pentru consolidarea democratică din România, un incandescent punct referenţial, o afirmare categorică a identităţii nostre europene. Scriu aceste rânduri şi-mi dau seama că valorile exemplar concentrate în Proclamaţie se află din nou sub asediu. Se petrece ceea ce un ompolitic norvegian numeşte “vandalizarea NATO”. Vestul democratic nu va ceda. Avem resursele materiale şi spirituale pentru a rezista. Este momentul nostru churchillian. Ne vom strădui să fim la înălţimea lui. Nu dorim doar supravieţuirea. Vrem supravieţuire ca fiinţe libere şi demne. Testul rezistenţei noastre democratice se numeşte Ucraina. Joi, Volodimir Zelenski va fi la Bucureşti. Pramatia putinistă Simion a expectorat de-acum ştiutele mârşavii. Vor urma, sunt sigur, dungacii, roncii şi coroiii. Noi rămânem pe baricada occidentală. Rămânem fideli spiritului Proclamaţiei, solidari cu lupta Ucrainei. Libertatea este condiţia păcii. Puţină lume ştie că Radek Sikorski, actualul ministru de Externe al Poloniei, a fost la Timişoara ca fotojurnalist în decembrie 1989. Pozele au fost publicate în revist trimestrială East European Reporter , care apărea la Londra. Eram redactorul secţiunii România. Am publicat acolo Proclamaţia . Anne Applebaum, soţia lui Radek Sikorski, conferenţiază la Timişoara chiar în aceste zile: pe 12 martie, în Aula Magna a UVT. Este una dintre cele mai influente jurnaliste americane şi o istorică admirabilă a Europei de st. Marele filosof ceh Jan Patocka a scris despre „the solidarity of the shaken”. A celor care nu cedează. A celor care rezistă.