Romanian Times | Martie 2026

MESAJE BIBLICE Meditații creștine 19 ROMANIANTIMES (continuare în pagina 20) În anii tinereții am citit o carte care a făcut multă vâlvă pe timpul acela: Stefan ZWEIG- ORELE ASTRALEALE OMENIRII. În această carte, Stefan Zweig prezintă cu măiestria unui artist unele evenimente din istoria umană, pe care le considera ca fiind momente definitorii în schimbarea istoriei lumii de atunci pe care le numește ORELE ASTRALEALE OMENIRII. „ Şi în acest «tainic atelier al lui Dumnezeu», cum o numește Goethe cu venerație, se petrec nespus de multe lucruri oarecare, banale, cotidiene. Însă uneori, așa cum în vârful paratrăsnetului se concentrează electricitatea întregii atmosfere, așa se adună, în cel mai restrâns interval de timp, o neînchipuită bogăție de întâmplări. Astfel de ore dramatice, în care o hotărâre ce va înfrunta timpul este comprimată într-o singură zi din calendar, într-o singură oră şi adesea într-o singură clipă, încerc să evoc aici. Le-am numit așa deoarece, luminoase şi statornice ca aștrii, depășesc în strălucire noaptea efemeră .“ (Stefan ZWEIG - ORELEASTRALEALE OMENIRII) Exemple de „Ore Astrale” din carte: Cădere a Constantinopolului - 29 mai 1453 - Kerkaporta, Poarta uitată; Minutul lumii la WATERLOO - Istoria lumii într-o clipă; Descoperire a Oceanului Pacific de către Vasco Núñez de Balboa; Tranzitu l lui Lenin prin Germania în 1917. Acestea sunt doar câteva dintre ele. :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: Nu încerc să-l contrazic pe Stefan ZWEIG în totalitate, dar bazat pe Sfintele Scripturi, eu cred din toată inima că altele au fost cu adevărat momentele cruciale în istoria umanității . Da, acele momente menționate de Stefan Zweig au avut importanța lor atunci și unele continuă să aibă răsunet și astăzi, dar cele menționate mai jos cred că sunt cu mult mai importante, pentru că au schimbat într-adevăr lumea pentru totdeauna, și anume: Momentul acceptării trimiterii Fiului pe pământ; 1. Momentul acceptării crucii de Fiul în Grădina Ghetsimani; 2. Momentul Învierii Fiului; 3. Momentul acceptării Slavei inițiale. 4. Momentul acceptării trimiterii Fiului pe pământ 1. Legea dată de Dumnezeu lui Moise nu era decât o „umbră” a „bunurilor viitoare” (Evrei 10:1). Ca atare, Legea, deși bună în sine (cf. Romani 7:12), servea doar ca un pedagog (îndrumător) care îndreaptă spre Isus (cf. Galateni 3:24). Runda de jertfe reprezentată aici de Ziua Ispășirii anuale, deși rânduită de Dumnezeu, „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu era înfățișarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiți pe cei ce se apropie.” (Evrei 10:1). Mai mult, acele jertfe trebuiau repetate „an de an, neîncetat” (Evrei 10:1) exact pentru că erau ineficiente pe termen lung. Dacă jertfele erau eficiente în curățarea conștiinței celor care oferă, „nu ar fi încetat ele să fie aduse?”, argumentează scriitorul epistolei către Evrei (Evrei 10:2). Rezultatul net a fost o curățire care ar putea dura până anul viitor pe această vreme, dar care, de fapt, a servit doar pentru a ne aminti de păcatele comise chiar din momentul în care cineva pășea în afara sanctuarului (Evrei 10:3). Deficiența sistemului de sacrificii din Vechiul Testament era: „căci este cu neputință ca sângele taurilor şi al țapilor să șteargă păcatele.” (Evrei 10:4; vezi și Evrei 10:6; Evrei 10:8). Așa, că DUMNEZEU A PLĂNUIT ÎNLOCUIREA ȘI ELIMINREA LUI CU CEVA MAI BUN, MAI EFICIENT: O JERTFĂ ADUSĂ ODATĂ PENTRU TOTDEAUNA (cf. Evrei 7:19; Evrei 8:6; Evrei 8:13; Evrei 11:39-40). Și acest plan va veni la „Împlinirea vremii” (Galateni 4:4-5). Se căuta un voluntar, și acesta apărut surprinzând pe toți. Una dintre marile căutări ale Lui Dumnezeu este definită de întrebarea: ”Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8). La această întrebare care a angajat într-o anume vreme cerul, a răspuns însuși Domnul Isus fără să stea prea mult pe gânduri: ” Iată-mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta , Dumnezeule!” Evrei 10:7 Cu cuvintele din Psalmul 40:6-8 pe buze, Isus, singurul Fiu al Tatălui era deja pe drum. S-a auzit anunțând întruparea: „Mi-ai pregătit un trup... Iată, vin ” (Evrei 10:5; Evrei 10:7). El a adăugat: „Iată, vin să fac voia Ta, Dumnezeule” (Evrei 10:9). Isus ne-a învățat să ne rugăm: „Facă-se voia Ta” (cf. Matei 6:10) - totuși, aceasta a fost și rugăciunea Lui. El a repetat acest lucru în Grădina Ghetsimani: „facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). „prin trupul lui Isus Hristos” (Evrei 10:9-10). Întruparea își avea temelia în dragostea lui Dumnezeu (cf. Ioan 3:16).Afost începutul jertfei de sine a Domnului, care avea să ducă până la Calvar (cf. Filipeni 2:6-8). Astfel, El elimină și anulează prima (fostă) ordine [ca mijloc de a ispăși păcatul] pentru ca El să poată inaugura și stabili a doua (din urmă) ordine. Evrei 10:9-10 (Biblia amplificată) Prin această „voie” am fost sfințiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna. Momentul acceptării 2. crucii de Fiul în Grădina Ghetsimani S-a rugat, zicând: «Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu»” (Matei 27: 36-39). Adevăratele momente astrale cari au schimbat istoria omenirii Domnul Isus a dat în gradina Ghetsimani cea mai mare lupta a vieții Sale pământești. În noaptea aceea, acolo a avut loc apogeul suferințelor Domnului Isus . Implorarea Tatălui ceresc prin cuvintele ,,dacă este cu putință, depărtează de laMine paharul acesta” ne arată legătura Domnului Isus cu Dumnezeu Tatăl, la care toate lucrurile sunt posibile. Domnul Isus știa foarte bine că această cerință era contrară cu planul etern de mântuire al Tatălui, dar El Și-a exprimat emoțiile omenești, în mod onest, fiind într-un trup uman ca și noi. Și, totuși, împotriva dorințelor naturale și umane, ascultarea și supunerea Lui au fost depline. Dacă nu e posibil să răscumperi omenirea căzută, fără să beau acest pahar (cupa suferinței), fără să sufăr această moarte teribilă pentru ei, atunci sunt la dispoziția Ta ca întotdeauna - aceasta a fost semnificația acestei rugăciuni a Domnului Isus. El (ca om) ar fi preferat să I se fi îndepărtat paharul, ar fi preferat să ocolească suferința și crucea. Dar singura modalitate a Tatălui de a mântui omenirea din păcat a fost aceea a unei jertfe perfecte care să poată plăti pentru toate păcatele omenirii. Numai Însuși Dumnezeu Fiul putea să fie această jertfă, o jertfă de sânge inestimabilă. ,,Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire... căci fără vărsare de sânge, nu este iertare”, ne spune apostolul Pavel în Romani 3:25a și Evrei 9:22b. În momentele acelea deosebit de grele, din gradina Ghetsimani, Isus Cristos a văzut că lucrarea de mântuire a omenirii era așa de grea, era așa de mare, înspăimântător de mare, încât L-a făcut pentru o clipă chiar pe El să dea înapoi. Noi nu vom putea înțelege pe deplin acest lucru pentru că nu ni s-a dat nouă să-l facem. Și atunci, mai puternic decât strigătul uman „depărtează de la Mine paharul acesta”, a răsunat ca odinioară în veșnicii, un alt strigăt al dumnezeiescului din El: „Iată-mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule” (Evrei 10:7). Strigătul de a îndepărta paharul nu era semnul unei slăbiciuni umane, ci expresia unei sincerități autentice în fața imensului păcat pe care Isus trebuia să-L poarte pe cruce: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de la Mine paharul acesta fără să-L beau, facă- se voia Ta! ”, (Matei 26: 42) — a fost expresia triumfului, a curajului dumnezeiesc care a învins. Evanghelistul Matei ne spune că Domnul Isus, în acele clipe (clipele astrale), era întristat și tulburat, și consemnează faptul că Isus a spus: „ sufletul Meu este copleșit de o întristare de moarte ” (Matei 26:38). Apoi, ni se spune că Domnul Isus le-a cerut uceniciilor Săi să stea la doar o aruncătură de băț de el în timp ce se roagă în particular. Isus le cerea să vegheze cu El (Matei 26: 38). Aici, în grădină, Domnul Isus nu se ruga să poată fi scutit cumva de ceea ce trebuia să înfrunte pe cruce. El se ruga mai degrabă să îndure asta de dragul nostru, pentru ca noi să fim mântuiți și, în cele din urmă, să fim una cu El și cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Domnul Isus I-a cerut Tatălui să-L ajute să-Și predea viața din dragoste, nu din datorie. Domnul Isus a știut din totdeauna (pentru că El era din totdeauna), că va veni acest ceas al crucificării; dar ca om, El a strigat să fie eliberat de suferința umană. În același timp, Domnul Isus a fost complet conștient că dacă Dumnezeu L-ar fi ascultat și ar fi intervenit, mântuirea noastră nu mai era posibilă și omenirea întreagă ar fi rămas fără speranță și abandonată în întuneric. Dar aici, în această grădină la care priveam cu deosebită nostalgie, Domnul Isus a câștigat deja lupta. Minutul în care a declarat: Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu, a fost un alt minut astral, a fost momentul în care Fiul lui Dumnezeu a acceptat misiunea pentru care de fapt a venit pe pământ: să moară pe lemnul crucii. Momentul Învierii Fiului 3. Un alt moment cu adevărat astral menționat de Scriptură și care a schimbat într-adevăr lumea pentru totdeauna este momentul învierii Fiului lui Dumnezeu: „ După ce voi învia , voi merge înaintea voastră... “ (Matei 26: 32). „și dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce L-a înviat pe Cristos Isus din morți, va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi“ (Romani 8: 11). Cel mai important eveniment din istoria omenirii este Învierea lui Isus Cristos. Este cea mai puternică dovadă că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Acest eveniment oferă bărbaților și femeilor speranța sigură a vieții veșnice o speranță care nu numai că dă