Romanian Times | Martie 2026

Diverse 20 ROMANIANTIMES Adevăratele momente astrale... (continuare din pagina 19) bucurie atunci când privim spre viitor, dar ne oferă și motive puternice pentru a trăi astăzi. Învierea lui Isus Cristos este unul dintre cele mai validate evenimente din toată istoria. Există mai multe dovezi că Isus a înviat din morți decât că Shakespeare a existat vreodată! Mormântul gol este de netăgăduit, imposibil de ignorat. Investigați mormântul gol. Investigați cine a fost Isus și ce a spus El. Atunci, uite-te la ce îți oferă El: acceptare, iertare și viața Sa veșnică. Există un ultim lucru pe care îl poți face cu un mormânt gol: să accepți că El e viu! Primește-l. Privește înapoi la pasajul din Evanghelia lui Ioan care spune; ...„a văzut și a crezut – căci până atunci ei încă nu înțeleseseră Scripturile care spuneau că Isus trebuie să învie din morți (Ioan 20: 8-9). După ce a investigat mormântul gol, dovada învierii lui Isus Cristos, apostolul Ioan a crezut pur și simplu.Avăzut și a crezut. I s-a luminat mintea, a priceput ce s-a întâmplat în această încăpere, numită mormânt. Toate lucrurile pe care le învățase Isus înainte de cruce, toate celelalte lucruri pe care le citise în Vechiul Testament – toate au început să aibă sens pentru el. Ce poți face cu un mormânt gol? De fapt, ce ar trebui să faci cu acest mormânt gol? O întrebare și mai importantă ar trebui să fie aceasta: ce faci cu Cel care a ieșit din acel mormânt? Acceptarea lui Isus Cristos are sens mai mult decât orice altceva în această viață! Acceptarea Cristosului viu este locul de început pentru a ajunge la adevăratul sens al vieții veșnice. Dragul meu cititor, te întreb dacă știi că cei ce mor crezând în învierea Domnului Isus „vor învia nesupuși putrezirii”? (1 Corinteni 15: 52). Și eu am fost în Mormântul unde l-au pus pe Isus, și l-am găsit gol. Mântuitorul nostru nu era acolo . El a înviat, așa cum a profețit, și astăzi șade în Slavă cu Tatăl, așteptând după noi, copiii Tatălui și ucenicii Lui. Mă rog ca Bunul Dumnezeu să te lumineze ca să crezi în învierea Domnului Cristos și acest act îți va schimba destinul pentru totdeauna. Momentul acceptării Slavei pe care o avuse inițial 4. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: „ Tată, a sosit ceasul ! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine , (Ioan 17:1). Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. (Ioan 17: 5). Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. (Ioan 17: 24). În textul de mai sus, Isus a spus: Tată, a sosit ceasul sau „a venit vremea” în alte traduceri. a sosit ceasul sau timpul pentru ce? Pentru ca Isus să fie glorificat. Se grăbea să plece de aici?De unde a știut că era timpul? Ce a determinat-o? Pentru că și-a terminat misiunea, când Isus își prezintă rugăciunea Marelui Preot spunând: Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea . (Ioan 17:4-5). Părinte, a venit vremea. Proslăvește pe Fiul tău, pentru ca Fiul tău să te slăvească. De ce a spus Isus că era timpul (momentul astral) ca el să fie glorificat? Parafrazând versetul patru ar suna în felul următor: Ți-am adus slavă pe pământ, împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac. Și acum, Părinte, proslăvește-mă în prezența Ta cu slava pe care am avut-o cu tine înainte de a începe lumea. Isus s-a rugat aceasta chiar înainte de a merge să fie trădat de Iuda. El trebuia să trăiască printre păcătoși, să-i atingă, să le mănânce hrana, să vorbească cu ei și să-i vindece. Dar acum Isus avea să treacă prin partea cea mai rea a ei - cum avea să fie scăldat în păcatele lumii pe cruce - să sufere o moarte umilitoare și chinuitoare – și apoi să fie îngropat. Acest lucru nu pare deloc a fi glorios. Cu toate acestea, Isus nu s-a plâns niciodată de îndatoririle care i s-au dat. Tot ce a cerut acum bazat pe sacrificiul făcut, era ca Tatăl să Îl Proslăvească. Concluzia Acele momente menționate de Stefan Z. au avut importanța lor atunci și unele continuă să aibă răsunet și astăzi, dar cele legate de viața și lucrările Domnului Isus cred că sunt cu mult mai importante, pentru că ele au schimbat într-adevăr lumea pentru totdeauna, mai bine zis omul. Din unul ruinat de păcat în unul mântuit și pregătit să moștenească veșnicia. Nu este acesta un motiv mare pentru ca și noi să-L slăvim pe Fiul? Haideți să o facem din toată inima. Haidem și noi să îi dăm toată Slava Aceluia ce a trăit adevăratele momente cari au schimbat istoria omenirii și inclusiv a noastră. Amin. Bisericile locale de la începutul creștinismului, fapte care încă au loc în Bisericile locale din zilele noastre. Unele sunt bune, nelipsite și modele ce ar trebui să fie acum întocmai cum au fost atunci. Altele au avut loc și sunt ca niște semne de atenționare ca să poată fi ocolite, și care trebuie evitate, sau dacă au loc să fie eliminate. ÎnSfântaScriptură scrie că “IsusCristos este același ieri și azi și înveci!” (Evrei 13:8) Dacă Cel care stă la baza Bisericii, Isus Cristos, nu se schimbă în scurgerea timpului, este absolut normal ca și tot ce are loc în interiorul Bisericii locale să nu se schimbe. Este absolut sigur că în Biserica Universală totul rămâne așa cum a stabilit Dumnezeu să fie. De aceea obiectivul final ce va fi atins prin zidirea treptată a Bisericii a cărei bază este Isus Cristos, este să fie “slăvită, fără pată fără sbârcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă și fără prihană.” (Efeseni5:27)Aceastăzidirevieovedemînceeaceautrăit șipropovăduit apostolii și urmașii de început ai Domnului.Aceasta o arată clar toate cărțileNoului Testament. Cartea lui Sini deasemenea prezintă multe exemple de acest fel, demonstrând că autorul s-a ținut tare pe calea credinței în orice împrejurare.Aceste exemple nu au fost ocolite deși uneori ele pot fi stânjenitoare pentru unele Biserici locale din vremea noastră. Cel care S-a jertfit pentru Biserica Univertsală, din care ar trebui să facă parte fiecare Biserică locală, este Sființenia absolută, realitate pe care nimeni nu ar trebui să cuteze s-o omită, s-o desconsidere sau s-o elimine intenționat, modelând-o după criterii umane ce se nasc din firea pământească supusă mereu momelilor, atacurilor și “luminozității” Celui rău. Cu alte cuvinte, Mântuitorul Isus Cristos este baza pe care este clădită Biserica universală, și de aceea motivația ce a stat la punerea bazei Bisericii, și apoi a zidirii ei în trecerea timpului de către credincioșii adevărați, trebuie să rămână absolut aceiași, indiferent de condițiile geografice, istorice, economice, sociale, culturale, politice, ș.a.m.d. Ținta Bisericii Universale nu are cum să se schimbe, fiindcă Dumnezeu nu se schimbă, scrie în Biblie. Ca atare nici esența, spiritul și țelul Bisericilor locale nu trebuie și nici nu pot să îmbrățișeze modificări odată cu trecerea timpului. Și în Bisericile locale însușirile Bisericii Universale trebuie să se vadă întocmai, pentru că ele sunt o urmare a trăirii credincioșilor adevărați după îndemnul Duhului și nu după îndemnul firii pământești, care este înclinată înspre păcat. Orice schimbare denotă o interferență din afară a dușmanului de moarte al oamenilor: Satana. Acest aspect al Bisericii este bine conturat în cartea scrisă de Sini, “Biserica lui Cristos”, și este reconfortant să vezi ce fel de preocupări aveau primii urmași ai Domnului Isus Cristos, care au primit numele de creștini, după numele Mântuitorului lor (Faptele Apostolilor 11:26), ca să le urmăm exemplul! Acești credincioși timpurii arată ce înseamnă fapte autentice, fiindcă le-au manifestat în mod real, și Sfânta Scriptură le autentifică prin prezentarea lor. Pe de altă parte, cartea “Biserica lui Cristos” nu ocolește faptul că în Bisericile locale de atunci s-au strecurat și oamenii neevlavioși care au vrut să schimbe “adevărul lui Dumnezeu” (Romani 1:25), dar nu au reușit, pentru că Duhul Sfânt i-a descoperit și cei fideli s-au lăsat călăuziți de Duhul lui Dumnezeu să țină sus “steagul mărturisirii lor”. Asta se poate vedea în această carte și este recomandat să o citim spre întărire sufletească și păstrare a adevărului care este Isus Cristos însuși, așa cum chiar El a spus-o: “Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). Al treilea punct important în această carte scrisă de Sini, este clarificarea faptului că cei ce sunt parte din Biserica lui Cristos încă trebuie să lupte în modul cel mai serios împotriva marelui dușman al omului, împotriva înșelătorului prin care păcatul a ajuns în lume, Satan (Diavolul). Spațiul nu-mi permite să dezbat acest subiect, ci doar îl amintesc și îndemn pe cititori să citească această carte a lui Sini pe care ampomenit-o de câteva ori până aici, unde vor afla detalii la care s-ar putea să nu se fi gândit până acum. Apoi, cu siguranță vor înțelege de ce trebuie ca cei credincioși să fie luptători spirituali; și nu orice fel de luptători, ci din cei care să iasă victorioși! Dealtfel, acest fapt a fost amintit și lămurit de însuși Isus Cristos, Domnul, în mai multe ocazii. Dar nu numai de El, ci și de apostolii Lui, așa cum se vede din epistolele scrise de ei către credincioșii anumitor Biserici locale. Ca de pildă, apostolul Petru a scris așa: “Fiți treji, și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi.” (1Petru 5:8-9) Iar apostolul Pavel a lăsat următorul îndemn bun pentru credincioșii de atunci, din decursul veacurilor, dar și pentru cei de astăzi în care suntem cuprinși și noi toți: “Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ținea piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea, și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul. Stați gata, deci, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta, cu toată stăruința…” (Efeseni 6:10-18) În felul acesta toți cei ce sunt, și vor fi, parte din Biserica Universală a lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, vor fi beneficiarii unui anunț care să le umple inima de bucurie: “Iată, Eu vin curând; și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” (Apocalipsa 22:12) După tot ce am scris până aici despre cartea lui Sini, închei cu un îndemn care nu este al meu, ci este parte vie din Cuvântul lui Dumnezeu lăsat nouă, fiecăruia, scris în Sfânta Scriptură: “Cercetați toate lucrurile, și păstrați ce este bun.” (1Tesaloniceni 5:21) Pavel Selegean Phd, Zărăndanul, Fondatorul revistei Împlinirea Vremii (continuare din pagina 16) Recenzie ... Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos, Chicago