Romanian Times | Martie 2026

ROMANIANTIMES Angela FURTUNĂ Angela Baciu, Victor Brauner și Cabaret Voltaire 7 Meditații est-etice Apărută în 2025 la Editura Cartea Românească , București, însoțită de o prefață semnată de Savu Popa, cartea de poezie a Angelei Baciu, I-am scris lui Brauner un poem, se citește ca și cum ai privi o expoziție de tablouri de Victor Brauner. Mi se pare că Preludiu la o civilizație ar putea fi echivalentul pictural supremal cărții de poezie – în fapt, un poem unic, cu trei etape de respirație – pe care scriitoareaAngela Baciu o dedică ilustrului artist român Victor Brauner, la împlinirea a 60 de ani de la moartea sa (petrecută pe 12 martie 1966). Tabloul la care fac referire este renumit pentru tehnica în care estetica mistică și simbolică explorează și unifică varii teme legate de începuturile umanității și agregarea socială, un fel de Arca lui Noe a imaginarului subversiv. Tot în această perioadă, s-au împlinit (pe 1 februarie) 110 ani de la lansarea fenomenului Cabaret Voltaire, adică debutul Dada-ismului în lume. Pentru a ajunge la avangardism și la elita suprarealismului, Brauner fusese mai întâi remarcat ca vrednic moștenitor și continuator al dadaismului. Iar pe de altă parte, firul acestor inovații nu se poate întrerupe tocmai în România, unde s-au născut acești ctitori ai artelor universale recente. Dans le pays de Tristan Tzara nous sommes tous un peu Dada. Iar în țara lui Victor Brauner, dacăAngela Baciu și cartea ei nu ar fi apărut acum, aici, e sigur că ar fi trebuit să fie inventate. Printr-un experiment literar nutrit de pasiunea pentru suprarealism alegoric și dadaism, avangardism și neoavangardism, autoarea ni-l readuce în atenție pe Victor Brauner, dar criptat nu de pictural ci de tehnicile cuvântului. Fără a fi un omagiu propriu-zis, cartea este un fel de vademecum al obsesiilor vindecătoare, o dezvrăjire a subconștientului captiv în fascinație, croindu-și sinuos un făgaș ce pare că urmează, cu rafinate și documentate instincte, etapele creatoare și de viață parcurse deVictor Brauner. TexteleAngelei Baciu, incluse în acest volum închegat, sunt compulsive descărcări de cuvinte și expresii ezoterice, fidele codului Brauner, devotate față de motorul suprearealiștilor. Angela Baciu surprinde, prin cele trei capitole ale cărții, un itinerar subtil ce evocă – poate că nu intenționat, dar cu atât mai uimitor – însuși drumul artistic parcurs de Victor Brauner. Interesante sunt punțile de analiză și interpretare pe care poeta le introduce sau induce între cuvinte, vizual, simbolurile, operele artistului, viața și exilul acestuia, dar și aluziile ce așează tot acest melanj de limbaje într-o istorie zbuciumată: a României, a Europei, a lumii. Victor Brauner - Preludiu la o civilizatie (imagine dreapta) (continuare in pagina 12) Artă contra război 1. Primul capitol al cărții (“ochiul lui brauner”) este dominat de o retorică poetică rupturală, pe care am putea-o asocia fidel simbolisticii explorate de acel Brauner foarte tânăr, care a moștenit și a continuat, la începutul carierei sale, fenomenul legat de Cabaretul Voltaire din Zürich, adică nașterea Dadaismului. Voi stărui puțin asupra acestui subiect, pentru că, repet, se împlinesc anul acesta 110 ani de la scurtul episod ce va zgudui lumea: Cabaret Voltaire a fost fondat pe 1 februarie 1916, pe Spiegelgasse. Inaugurarea nu a fost un gest gratuit, ci o experiență de artă cu mesaj nu doar estetic, ci și politic și social, prin revoltă totală și haos creativ. Ctitorii mișcării internaționale au fost românii evrei TristanTzara șiMarcel Iancu. (Victor Brauner va fi urmașul lor, continuându-le mesajul, în prima etapă a creației sale). Zürich era, la vremea aceea, o “insulă” neutră situată în centrul Primului Război Mondial. Pentru fondatori (Hugo Ball, Tristan Tzara, Marcel Iancu, ultimii doi fiind români, așa cum am arătat mai sus), Europa se sinucidea: prin naționalisme stridente și prin logica măcelului. În contrareacție, curentulDada a fost omișcare care nega totul, inclusiv arta de până la borna reprezentată de război. Prin stilistica adoptată, Dada a înlocuit mitralierele și bombelemilitarilor cu strigătul de implorare al popoarelor, mai ales al tinerilor: opriți măcelul! Esența era acum anti-arta: atunci când lumea devenea absurdă, și arta trebuia să devină absurdă. Autorii manifestului artistic nu căutau frumosul, în sensul clasic, ci șocul, estetica urâtului , protestul, baricada. Sperând că vor trezi conștiințele politicienilor. Totul împotriva războiului și a ideologiilor ce promovau genocidul. Din păcate, dezastul avea să urmeze, totuși, peste numai câțiva ani, prin cel de al Doilea Război Mondial. Curentul Dada a fost bine difuzat în toată lumea, căci autorii lui, care erau nu numai artiști, ci și intelectuali cu studii înalte, au folosit intens invențiile epocii în materie de comunicații și de tehnologie de dispersie a informației (presa audio-vizuală, publicitatea) pentru a promova Dada pe toate continentele, ca pe un spirit internaționalist al reconcilierii, al meditației și al păcii. Cabaretul Voltaire a găzduit expresii artistice nemaiîntâlnite: Preludii la excelența românească: Victor Brauner și Autroportet cu ochiul scos Angela Baciu poezie sonoră, cândHugoBall recitapoeme abstracte, cu cuvinte inventate, înveșmântat bizar în carton cubist; zgomote grotești de tobe și oale, onomatopee, urlete și țipete; manifestele lui Tzara; măștile lui Marcel Iancu, ce frizau ospiciul și deghizajul schizofreniei clinice; agresarea publicului burghez prin tipare cacofonice, argou, teatralitate frustă și mimarea dezintegrării psihiatrice, ca imitație și denunțare a spiritului anti-uman al lumii moderne; colajul și hazardul, prin care Hans Arp alătura la întâmplare cuvinte indiferent de sens și de logică. Prin agregarea rapidă la trendul public, Dada a legitimat libertatea absolută de a nega trecutul, de a inventa un nou limbaj artistic, de a adopta un radicalism al expresiei artistice, ingrediente care au adus înnoire în arta europeană. Laboratorul haosului a schimbat cursul artei moderne. Pe de altă parte, Dada a comunicat indirect și mesajul mai subtil al artiștilor, care fugeau de iminența unui nou război, și doreau ca semnalul lor de alarmă, extins prin democratizarea artelor, să prevină milioanele de oameni asupra pericolului ce bătea la ușă pentru toți. De la “înaintașii” lui dadaiști, mai ales de la Iancu și Tzara, cu care a putut colabora fructuos mai târziu, Victor Brauner a preluat, pentru o vreme, rebeliunea , și a dus mai departe revolta, absurdul și experimentele vizuale de tipul pictopoeziei , pe care le va etala în prima sa expoziție personală, deschisă pe 26 septembrie 1924, la Galeriile Mozart din București. Artistul, de numai 21 de ani, expune lucrări șocante, cum a fost Cristos la Cabaret , evident în spiritul Dada. Peste alte două luni, participă la expoziția organizată de revista Contimporanul, expunând alături de artiști deja celebri: Marcel Iancu, Hans Arp și Paul Klee. rana din ochi se mută de la dreapta la stânga doar în timpul ședințelor de spiritism ochiul său revine acasă se așază la masă scrie necrologul în Cimitirul Montmartre plouă Spectacol, viziune și radarul dintr-un ochi pierdut 2. Capitolul al doilea (“cu trovanții nu-i de glumit”) pune în mișcare și o artă a spectacolului și un mecanism al dialogurilor, însuflețind picturalitatea cu un resort subtil al absurdului. Fragmentele smulse, creaturile, cioburile de după dezastre și elementele dizarmonice ale universurilor sunt aduse laolaltă, într-o asocierepe cât de imposibilă, pe atât reușită. Paradoxul este hrana acestui tip de logică. Se naște o conversație a părților, pentru a genera non-sens fluid, și totuși un întreg care rezistă interogațiilor. Ecuația poetică începe să aibă tot mai multe necunoscute. În cartea Angelei Baciu, cuvântul ochi este repetat de cel puțin 88 de ori. Aluzia cea mai puternică pleacă de la celebrul tablou al lui Victor Brauner, Autoportret cu ochiul scos (1931) – “Precogniția”, unul dintre pilonii cu care începe perioada suprarealistă a artistului, când acesta trece de la revoltadadaistă laexplorareaprofundă a subconștientului, hibridizării, magiei și ezoterismului. Povestea reală care însoțește acest tablou va crea mai târziu cea mai